Pe Somes

Pentru iubitorii de pescuit pe apa curgatoare din cateva judete din Ardeal, Somesul in aval de orasul Dej, a fost si este atat din punct de vedere al locurilor frumoase pentru petrecut cateva zile pe malul apei, cat si din punct de vedere al rezultatelor la pescuit o optiune buna.

In aproape toate localitatile cuprinse intre Dej si Jibou sunt zone colindate de pescari, fiecare avand in principiu locurile lui de pescuit, unii pescari pastrand secretul acestor locuri cu sfintenie, pentru ca nu cumva si alti pescari sa le descopere.

In anul 2002 in luna Septembrie, dupa o poluare accidentala, din cate se pare de la Combinatul de celuloza si hartie din Dej, pe o buna portiune a raului cuprinsa intre Dej si Jibou fauna piscicola a fost serios afectata trebuind sa treaca cativa ani pentru ca ea sa-si revina cat de cat la normal.

Pe langa acea poluare a contribuit si inca contribuie la numarul mai redus de peste si braconajul, mai ales pe timp de iarna la celebra metoda ,,la matalit”, pe care multi asa zisi pescari o practica fara jena si fara frica, din cauza incompetentei si a neputintei autoritatilor.

Inainte de poluare au fost ani in care am colindat Somesul, pescuind in judetele Cluj si Salaj, in localitati precum Dej, Catcau, Galgau, Cuciulat si aproape de fiecare data cand apa nu era mare si tulbure intra macar o mreana mai rasarita.

Noi aveam in principiu doua locuri pe care le frecventam mai des, unul in Galgau si unul in Catcau, pe acesta ultimul l-am descoperit din nevoie, deoarece pe atunci pescarii din Judetul Cluj nu puteau pescui in Judetul Salaj cu permisul de AJPS Cluj, deoarece nu exista conventie intre cele doua AJPSuri.

Prima oara cand am ajuns in Catcau am mers cu trenul, nu cunosteam deloc zona asa ca am mers la nimereala, dar nimereala asta s-a potrivit cum nu se putea mai bine, chiar daca prima data am mers si am pescuit orbeste, la nimereala, cu rezultate mai slabe, constand in cativa morunasi si vreo doua mrene pe la jumatate de kilogram.

Totusi atunci aici am avut si o mica aventura din care am tras ceva invataminte si ma refer la cortul nou achizitionat cu o zi inainte de la o firma de echipamente montane, fiind la prima folosire, dupa prima noapte fara probleme a doua zi pe la amiaza fara sa fie nimeni in cort sau pe langa el i-a pleznit efectiv un bat din fibra de sticla. Asta a fost o invatatura de minte si dupa ce acestui cort i-am achizitionat bete din duraluminiu, celelalte corturi pe care le-am cumparat de atunci au avut fie bete din duraluminiu fie din aluminiu ranforsat.

Locul de pescuit l-am gasit mergand initial pe drumul de tractoare ce traverseaza calea ferata la iesirea din gara Catcau si apoi mergand pe unul din drumurile  dintre parcelele de pamant, am ajuns la capatul unuia aproape de malul Somesului, unde am gasit o carare printre buruieni pana la locul respectiv.

Secretul locului l-am descoperit a doua oara cand am ajuns acolo, pentru a prinde mreana si scobar trebuia sa lansez pana aproape de malul celalalt si sa las curentul sa-mi duca montura in aval, daca nu faceam asta inafara de morunasi si porcusori nu intra altceva.

Fiind un loc cu multe agataturi secretul monturii consta intr-un momitor la capatul monturii si un forfac cu un carlig incarcat cu viermusi putin mai sus, montura folosita pe lacuri de obicei.

Pentru cei care pescuiau la clean, cu vobler sau rotativa, aveau putin mai sus de acest loc o zona ideala pentru ei, iar capturile de clean de 2-300 grame erau frecvente.

Singura poza pe care am gasit-o cu locul de mreana din Catcau, poza facuta intr-o dimineata la sfarsitul lunii August 2002, cu cateva saptamani inainte de poluare.

Un alt loc din Catcau, in aval de bacul ce traverseaza Somesul, loc descoperit dupa ce a trebuit sa intram print-un lan de porumb pe o carare greu vizibila facuta de alti pescari. Pe acest loc supriza au fost carasii care au intrat pe langa multi morunasi.

Un loc foarte des frecventat intr-o perioada era in localitatea Galgau, chiar vizavi de gara, un loc pe care pescarii il stiau sub denumirea de ,,La salcii”, si unde exista o groapa de vreo 5-6 metri adancime chiar la mal si un repezis chiar la buza acestei gropi, un loc cu multe agataturi si multe monturi pierdute dar unde erau perioade cand mrenele dadeau iama in monturile noastre. Ca si momeli folosite au fost mamaliga amestecata cu un mix de seminte cu aroma de miere (in perioada aceea inca mai pescuiam la o metoda mai putin fairplay, la ,,arici”), apoi am renuntat la carligele de pe momitor si de atunci folosesc doar un forfac cu un carlig pe care pun la pescuitul mrenei ori un bughet de viermusi ori rame groase.

Locul de pescuit din Galgau, redescoperit dupa mai bine de zece ani de la ultima iesire aici.

O frumoasa mreana in greutate de doua kilograme prinsa de Dane.

Ultima mea  iesire la pescuit pe Somes a fost impreuna cu Dane langa Jibou, in apropierea bacului din localitatea Turbuta.

Locul este ideal pentru pescuit la mreana si scobar, inconvenientul fiind ca masina trebuie s-o lasi la cateva sute de metri distanta de el.

Pentru mine pescuitul este in primul rand un mod de relaxare si de petrecut momente frumoase cu familia si prietenii in mijlocul naturii, nu il consider nici pe departe o sursa de procurat hrana, dar un peste proaspat prajit pe malul apei in ulei sau pe carbuni ori cativa pesti dusi acasa, cat pentru o masa in familie, este ceva normal si sanatos, iar in ceea ce priveste strict pescuitul pe apa curgatoare, acesta iti ofera mai multa intimitate,  fiind si un pescuit in salbaticie, cu multe specii de pesti ce iti pot oferi surprize mai multe decat ceea ce iti poate oferi pescuitul pe lac.

De fiecare data cand merg pentru mai multe zile la pescuit imi pun cu mine si o butelie de tip campingaz, pentru ca de multe ori prind obleti la pluta pe care ii prajesc in ulei si impreuna cu cartofi prajiti si mujdei iasa o masa delicioasa, poate mai buna decat aceeasi reteta cu hamsii.